monsters inside.

te-am sunat sa iti spun ca ai uitat parfumul tau in pat, si-ncerc sa il imbrac, sa ii tin sufletului de cald nu esti mereu aici, sa vezi cum sufletul mi-e asudat de atatea lacrimi uscate , transformate treptat prafuri usoare, pe fereastra s-au evaporat dar cred ca zburand spre tine , s-au cam enervat. mi-au zis ca te-ai mutat.. oamenii spun ca este interesant sa te deghizezi, sa te prefaci ca esti un monstru, tu poti fara indoiala sa te integrezi, sa capturezi , masca mea perfecta imbibata intr-un alcoolmetru si totusi ti-ar mai trebui chiar si un centimetru iar daca te intrebi, “ pentru ? “ vreau sa masori distanta mea pana la cerul albastru desi stim amandoi ca incercam doar sa ne ferim de dezastru ca eu si tu ne petrecem viata incercand sa ne prefacem ca nu suntem monstri cu atat mai putin ..sa ne visam alaturi de astri. imi place cum mi se pierd rimele, cand doar minciunile sunt atat de vizibile, si doar versurile atunci cand te descriu, cuvintele apar pur si simplu aleatoriu si bineinteles ca subscriu, ca cerul nu e albastrui, norii nu au pete de pistrui iar aceasta nu este povestea oricui .. participam asemeni unui juriu ca la auditoriu interpretam rolurile dar nu pentru celebritate avem lucrul nostru de prêt, este libertate avem secrete, lucruri mult prea indiscrete, suntem la fel ca ceilalti. intr-un fel. Notate bine-ntrun carnetel. Oarecum , multe sunt idem. monstrii din interior ..sunt tot ce avem.