In profunzimea lor.

e o dragoste amara, apasatoare,
unde ne aflam de fapt oare ?
tu la un capat , eu la un altu`.
tu esti mereu cel speriatu`.
incerc pe tine sa te ridic,
cand simt eu ca pic,
ma strangi,
cuprinzi,
din nou m-abandonezi,
vrei doar sa visezi.


cum aceasta dragoste rascolitoare,
va deveni triumfatoare,
ne va oferi probabil o scapare.
nu mai visa,sunt inca aici.
nu te stresa, sa ramanem uniti.


ne desparte, prea des,
in miez de noapte,
un fum prea dens, se creeaza condens.
e fara sens. we need a chance.:)
..un fum cotropit de neauzite soapte,
neliniste, agitatie, rugi neascultate..


vrem,
dorim,
sa retraim,
cum resimtim grabita-i fericire.
dar ce nenorocire ..
continua mereu in fata,
pierduta in ceata,
subtire-i ca un fir de ata.


poate o prindem.
putin macar sa o folosim..
subtil..
intim..
o rostogolim,
o ametim,
o tinem din nou pe loc,
sa mai ramana-n stoc,
inimilor sa le dam foc.

Putem in asta sa credem ?
In profunzimea lor.
A sentimentelor.