Fiecare om se naste cu un genotip si fenotip, incluzand un ADN unic, rezultandu-se un anume caracter si personalitate, definind defectele si calitatile, subliniind nevoile si dorintele, exprimand sentimentele si frustrarile, impartind jumatate de suflet si inima, primind iubire, afectiune, sprijin, sau dimpotriva, dispret, respingere, intoleranta, indiferenta.
Suntem pacatosi. Oamemni nascuti din pacatele stramosilor, se zice.
Eu gresesc, celalalt greseste ca am gresit eu, al treilea greseste crezand ca am gresit din pricina lui, noi gresim acceptand sa il invinovatim din neputinta pentru greselile noastre. Dar, hey, ce e asta ? Ce se intampla ? e totul o greseala.:)
Bineinteles..Dar nu exista lucruri perfecte sau oameni perfecti.
Intr-o lume in care pana si banalul si-a pierdut farmecul si sensul, ratacesc prin vicii, nevoi si
Eu ma lupt in fiecare zi sa accept ca gresesc. Recunosc ca nu recunosteam ca gresesc.
Dar ce poate fi mai palpitant sa intri intr-un jocul al necunoscutului, imprevizibilului si diferit de orice ai intalnit pana acum ?
Fugi de teama de a te complica ca si cum ai pierde un lucru absolut semnificativ, te feresti de consecinte de parca ai fi total sigur ca ele vor aparea inevitabil in calea ta, te straduiesti sa eviti noul si te ascunzi la infinit intr-o rutina apasatoare si tulburatoare..
So..What's the point ?
Risca. Altminteri esti deja in pierdere.
Si daca te intrebi ce castigi, nu te gandi ca la un castig material, ok, poate esti prea ahtiat dupa dorintele carnale care sa iti stinga setea de infruptare din sufletul tau secatuit de inutil si vechi. Dar ce zici de experienta ? Ce zici de o lectie invatata ? Ce zici de niste momente deosebite care le poti crea,ca mai tarziu sa ai ce sa le povestesti nepotilor ? Nu e si asa o comoara...Oarecum ?
Imi place riscul desi recunosc ca imi strecoara si groaznica stare de oftica.
Nu pot accepta sa pierd.Nu e corect sa pierd :))
Am spiritul unui lider si asta imi hraneste ego-ul.Tocmai de accea iti par imposibila si tie iti este practic imposibil sa ma accepti. Dar nu e frumos ?
Ce e simplu de castigat , fara prea multa osteneala, devin banal, lipsit de importanta,plictisitor intr-un timp scurt.
Ce e misterios, greu de atras in propia-ti capcana, incitant , nu-ti determina interesul de a-ti spune in sinea "oh fuck it, i really have to try " ?
Every day it is an aventure. Don't interrupt her.
Viata mea devine in fiecare zi o o cursa plina de peripetii, in care riscul is are postul fruntas.Si stiu ca pot pierde ce cu o zi in urma nu mi-as fi dorit sa pierd, stiu ca 2-a zi pot gasi ceva mai bun decat am pierdut ziua anterioara, sau dimpotriva, pot avea ceva diferit, in acelasi timp nepotrivit si incitant, dar hey, stim : Tot ce e bun, e ilegal, scump, sau ingrasa.
:D
Iti poate parea un joc periculos de prost, total lipsit de relevanta, dar in definitv, este metoda ne a ne reflecta reciproc in ochii unuia altuia emotiile, dezamagirile, psihozele. Nu lasa timpul sa-ti manipuleze dupa bunul lui plac sentimentele si ratiunea, esentialul tau : nimicurile zilnice.
Este vorba despre toleranta ci acceptare, nebunie si absurditate,dorinta si gasirea flacarei,conectare si motivare, respingere si atractie. sa urmam un vis comun, o dimensiune paralela cu tot ce simtim si constientizam ca este tangibil, creata din pura noastra placere crancena de a ne juca, sa continuam, calcand in picioare retinerile si frustraile, aceeasi cale, atata vreme cat TIMPUL va decide cat s-o impartim.Nu stim incotro ne indreapta, dar de ce am vrea sa stim ?
Este despre noi si hranirea visului nostru.
So...Can you handle this ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu